roversuri.ro
>
Litera G >
Gheorghe Asachi
>
Poezia Moartea si nenorocitul de Gheorghe Asachi
Poezia Moartea si nenorocitul
Un lemnar din cii sarmani,
Plin de grija si de ani,
Carand vreascuri grele-n spate
Din padure pe la sate,
Se-nturna incetisor
La saracul foisor.
Obosit, neputincios,
Pune sarcina sa gios
Si-si aduce aminte-anume
Cate sufere pe lume.
Ca de cand el s-au nascut
Rele numai au vazut.
Fara vipt de multe ori,
Fara somn adeseori,
Toata noaptea-n ganduri zace,
Ziua nicicum are pace,
Caci vatavul rau si tont,
Boierescul peste pont,
Birul greu si mii beilice,
Doi ficiori si patru fiice,
O sotie sfaditoare
Viata-i umple cu lungoare,
Incat vrand a-si face seama
Ca sa vie moartea cheama.
Nesatoasa deci batrana,
Tiind sacerea in mana,
Repede s-au aratat
Si ce vra l-au intrebat.
Vazand fioroasa moarte,
Spamantat lemnariul foarte
Zice: Rog agiuta un pic
Ceste lemne sa radic!
Moartea curma toate cele,
Omul insa-i mai dorit
A suferi mii de rele,
Decat a fi mantuit!
Cultura poeti romani cultura scriitor poezie cartea scriitor. Poezia poetul Moartea si nenorocitul Gheorghe Asachi rime versuri literatura versuri versuri scoala poetul.
Alte poezii de Gheorghe Asachi
