roversuri.ro
>
Litera A >
Anton Pann
>
Poezia PANA LA ANUL, OR MAGARUL, OR SAMARUL de Anton Pann
Poezia PANA LA ANUL, OR MAGARUL, OR SAMARUL
Intr-o zi Nastratin Hogea pe o ulita trecand
Si pe poarta-n curtea unui bogat ochii aruncand
Se opri ca sa priveasca la un lucru foarte rar.
Adica la-mpodobirea a unui manz de magar,
Carele avea capastru peste tot cu fir lucrat
Si pe ciucuri imprejuru-i margaritar insirat,
Un cioltar cu flori de aur pe spatele lui intins
Si drept chinga peste dansul un cordon de fir incins,
Pus pe o saltea luxoasa, s-alaturi perna de puf,
S-un rob cu aparatoare racorindu-l de zaduf;
Iar bogatul, de departe, in pridvorul sau sezand,
Il privea-n mare placere, dintr-un ciubuc lung fumand.
Nastratin vazand aceasta, fara a intarzia,
Se apropie de dansul s-incepu a-l mangaia;
Bunioara ca copilul cand vedea vrun mielusel
Merge, il imbratiseaza s-il saruta frumusel.
Bogatul vesel privindu-l, cand il mangaia mereu,
Intreba: - Dar or iti place cum e magarusul meu ?
- De minune ! el raspunse, este vrednic d-a-l iubi,
Si alt nici un cusur n-are, decat nu poate vorbi.
- Ce fel ? bogatul ii zise, poate vorbi un magar ?
- Cum nu ? - Hoge ii raspunse - numai sa mi-l dai scolar,
Si intr-un an ti-l fac ritor, or in ce limba vei vrea.
- Ba nu voi - bogatul zise - ca-l procopsesti asa prea,
E destul ca sa vorbeasca limba care o stiu eu,
Si vreo patru limbi streine, ca sa-l fac talmaciul meu.
- Asadar, ii zise Hogea, trebuie sa ne tocmim,
Insa sa mi-l dai acasa, ca-n alt chip nu ne-nvoim.
- Bine ! - ii zise bogatul - cum stii tu, asa sa faci,
Numai despre plata spune-mi cu cati galbeni te impaci.
- Sa-mi dai - Nastratin ii zise - o suta de-mparatesti,
Raspunzandu-mi inainte jumatatea din acesti;
Iar jumatatea ceilalta sa mi-o dai la sase luni,
Cand si examen voi face, intre cati vei sa aduni,
Ca sa vaza fiecare ca nu dai bani in zadar,
Ci pentru o-nvatatura asa auzita rar.
Bogatul de vorba Hogii atat de mult s-a-ncantat,
Incat scoase banii-ndata si jumatate i-a dat,
Poruncind si pe scolarul sa-l aiba in casa sa,
Nu cumva la ne-ngrijire vreodata a-l lasa:
Pe salteaua lui sa-l culce si pe perna cea de puf,
Cum si dupa pranz cand doarme sa-l apere de zaduf
Ca el pe fiece luna ii va trimite mertic
Cu toata indestularea, sa nu-i lipseasca nimic.
Dupa ce aceste toate s-au facut ca prin inscris
Si pe scolarul cu Hogea impreuna l-a trimis,
Femeia Hogii, cu masa care sta si-l astepta,
Si din cand in cand pe poarta ca sa vie se uita,
Vazandu-l cu magarusul cel impodobit intrand,
Se mira ce o sa fie, pricina necunoscand.
- Dar ce e asta, barbate ! il intreba ea pe loc.
El arata acei galbeni, ca jaratecul de foc,
S-ii raspunse cu amaruntul cum si ce fel l-a tocmit,
Cum si jumatate banii-nainte i-a primit.
- Dar or t-ai iesit din fire ? zise ea, la el privind.
Unde ai vazut in lume vreodata magar vorbind ?
Or te-ai apucat acuma pe oameni sa amagesti
Si la batranete tocma belele sa patimesti ?
- Fii pe pace, el ii zise, n-avea nici o grije tu,
Ca tocma acuma ceasul norocului imi batu.
E o vorba: “Pan' la anul cate caciuli nu raman
Intr-aceasta-ntinsa lume pustii si fara stapan !”
Asemenea pan-atuncea or sa-ntampla de mor eu,
Or cumva se bolnaveste si moare scolarul meu.
Cu asemenea cuvinte si cu alte Nastratin
Isi mai impaca nevasta si se linisti putin...
De dragoste de dragoste scriitor cine a scris scoala versurile literatura Anton Pann. De dragoste poeti romani romana literatura poezia PANA LA ANUL, OR MAGARUL, OR SAMARUL cuvinte versuri versuri rime cultura cuvintele.
Alte poezii de Anton Pann
