roversuri.ro
>
Litera G >
Gheorghe Asachi
>
Poezia Sotia de moda de Gheorghe Asachi
Poezia Sotia de moda
Un boieri ce intalnisa, dup-o lunga nevedere,
Pe un june, il ureaza si apoi i zice: Vere,
Cand in casa-ai azi odorul ce atata ai vanat,
Te urez, al meu dorite, iac-amu te-ai insurat!
Multamim! Ce vra sa zica asta race multamire?
Nu-ntalegi pana-acum inca a ta nalta fericire?
Nu cumva jugul lui Imen nu-ti se pare prea placut?
Nu de tot, caci, cum se zice, maritisul la-nceput
In noian de miere-noata. Poate-amar acum iti pare?
Parc-asa! Deci, vere, tine ce-ai dorit cu infocare.
Sufere pe tiran casnic, ce-ai catat, acuma ai,
Si, precum provorba zice, sub pantofla ei sa stai.
Multameste-te, o, vere, ca acel barbat ce-l cheama
Cavaler de ordini multe si sot d-o frumoasa dama,
La alegirea-Eforiei si la vizite boieri,
Dar tupil in casa sede, ca paingan in ungheri;
Asa poate si la tine? Talent are-a me sotie;
Am luat cu dansa-n zestre sate trei s-o razasie;
Delicata, frumusica, invatata! Minunat!
Ba nici cum! T-oi spune, vere, c-asta chiar m-a desperat.
Spre rau toate le aplica si ma tem ca m-or rapune
A ei gratii si talente, ce s-admira cu minune;
Iaca de-ti alegi femeie ce-n Europa a invatat
Sa traiasca acea fata ce-i crescuta in un sat!
La-nceput, cand am vazut-o, inima cea fermecata
Prin a ei ochi fu strapunsa de Amorului sageata.
I ziceam ca mi-e luceafar s-a vietei mele-odor;
Atunci juram ca pastra-voi sentiment nemuritor.
Intre gratii, dulce vorba, suspinari si fantazie,
Prin romantice-avanture am agiuns la... cununie,
La-acea zi si acea oara ce in veci voi blastama,
De cand viata mea senina sa-ncepu a turbura.
Prea tarziu vazandu-mi cursa, eram sa las toate cele,
Dar parola si... trei sate, ce-s vecine cu a mele,
M-a facut a-nchide ochii, limba me a ferecat,
Am subscris cu mana actul si cerbicea-n jug mi-am dat.
Punctu-ntai: a mea mireasa a sedea nu vra la tara;
Iarna-n Iasi, la bai straine sa petreaca toata vara.
Punctu-al doilea: cerut-au s-aibe a ei faeton,
O careta cu livrele, nu costium de amazon,
Casa comoda, nu-ngusta, cabinete si saloane,
Seminele, galerie, statuete si coloane;
Pentru dans-apartamentul chiar in fata, luminos,
Iar stapanul casei aibe o camara cam in dos.
Un punct inca prevazut-au, nu de plac pentru un mire:
Sa-ntorn zestrea cu dobanda, la un caz de despartire.
Incat prin cea legatura, ce-mi minea un paradis,
In cest timp de libertate intre sclavi ma vad inscris.
Vine ziua sa purcedem, doamna mea-i de rea umoare;
Ma intreaba: Cu ce mergem? C-o careta, pe resoare.
Pe resoare! Nu pe arcuri ce acum s-a fabricat?
Noroc ca asa trasura in carti unul a jucat;
Cumparat-o-am si iaca, sa purcedem; dumisale
Deodata nu-i prea bine, o apuc istericale.
Am ramas pe ziu-a doua. In trasura s-a suit;
Langa dansa se aseaza catelusul favorit,
Pun cutii, o tualeta, un vazon cu floricele,
Saculete, gavanoase, cutii doaua cu capele,
Gaita, o stanca si un cantaret canar,
Un alb soarec p-alisida s-un bucal plin de nectar.
Voi sa intru in careta, dar tot locul este plin;
Luai cusca subsuoara si catelu-l pun in sin.
Am purces, dar a mea doamna sede-n colt posomorata,
Eu tac, numai gaita tine conversati-amortita.
Dar in urma doamna-ntreaba: Oare avem bun bucatar?
Am, draguta! Ce draguta? Sa-mi dai titlu ordinar.
Te rog sa n-aud de-acuma niste-asemenea cuvinte,
Ce-a razesilor la tara complemente-aduc aminte!
Am tacut. E grea tacerea, dar mai rau-i murmura,
Insa ea de bucatarul iar incepe a-ntreba:
Tigan este bucatariu? Crescut in casa la noi.
Vai de mine, und-agiuns-am, sa mananc de la cioroi!
Sa nu vad la mine-n curte ligheoaiele spurcate!
Un francez imi adu-ndata sa-mi lucreze la bucate,
Cotelete, blan-manjele, dupre a lui Node plan,
Pestele sa-noate-n lapte, fript cu pene vreun fazan.
Dar servitul mesei este de Saxonia, Sevr-au Hina?
Ai cristale de Boemie pentru pranz si pentru cina,
Figurele, floricele de dragant si de zahar
Si un templu und-Amorul arde inimi pe altar?
De aceste n-am nici una. Inteleg, ce bucurie!
Eticheta provintiala ma asteapta la mosie;
Masa plina de pastramuri, lapte acru, cascaval,
Cu stafide, turta dulce, vrei sa-mi dai poate un bal?
Insa, iarta-ma, siniore, ca o nobila sotie
Nu e vrednica d-onorul si d-asa galanterie!
Dup-asemene sarcasme, care foarte m-a patruns,
Iaca-n urma, catra sara, la mosie am agiuns.
Casnicii ne-ntampinara cu timpani si alaute.
Pe vatavul ea respins-au, cand vru mana sa-i sarute.
Stam la scara; doamna iesa cu gaita si cu catel,
Recomand p-al nostru paroh, nici nu cauta la el.
Unde-i sala? Ce camara! Nu-i de pranz, nici nu-i de cina,
Nu incap aicea oaspeti de parechi nici o duzina;
Iar salonul de conterte si acel de convorbit?
En sa mergem mai departe, unde-i acel de dormit?
Cabinet de toaleta, altul pentru camariera,
Bibliotica mea unde-i, sa asez un glob s-o sfera?
Dupa cantec, convorbire, in camara ne-om culca.
De dormit, ma rog, sa aibe fiecare-odaia sa!
Iar gradina? E livada, ce-a plantat a mea strabuna!
Scoate pomii razasii si tufari din Angli-aduna!
Un rau limpede prin iarba s-aibe curs a murmura
Ca un chiosc, sub un vechi platan, sa pot dulce eu visa.
Iac-a doua zi incepe cu reforma radicala,
Trei stafete-n ziua ceea a trimis in capitala.
Neputandu-ma opune, de acasa am fugit,
Iar cucoana se apuca de sfarmat si de zidit.
Toate cele le rastoarna, din loc toate le stramuta,
Peste-o luna a mea casa in palat fu prefacuta;
Pe pareti tapete-ntinde si covoare pe parchet,
Draperia la fereastra pentru planul cel cochet,
Noaptea-n ziua o preface, toata ziua parca-i sara,
Incat ziua prin tuneric eu plang soarta cea amara!
Nu-i de-agiuns, ca iata cardul de la Iasi s-a adunat,
Cavaleri frumosi si dame, dregatori inalti de stat,
Bal cu masce si supele, cu o muzica streina,
Doamnei casei prezidentul trei toaste le inchina,
Adiutantul tot desearta vinul meu de la Cotnar,
A sampaniei rebele dopurile-n aer sar;
Iar sotia mea pe tronu-i si contesele streine,
Vazandu-ma cum ma zbucium, isi fac semn si rad de mine.
Sara dau foc de-artifitie, oaspetii s-au indesit
La feresti si la balcoane, o racheta a sarit
Si aprins-au a mea arie, unde-avem cirezi de grane,
Arvonite de Pandia cu o mie de techine;
Alerg, focul sa-l pot stange, m-am ars, nasu-mi s-a umflat,
Iar sotia mea, vazandu-ma, de ras mai c-a lesinat.
Cand trompetele si doba un vivat din nou rasuna,
Oaspetii ca niste grauri pe mosia mea s-aduna.
Trecand larma, zic sotiei: Cheltuiala a sporit.
Iar ea, plina de manie, de trei sate mi-a vorbit.
Dar nici noua n-ar agiunge! De-i asa, pe voia-ti fie,
Sa ne-ntoarcem la Iasi iara, sa m-asez p-economie.
Asezatu-ni-am aice, insa, dupre bunul ton,
Anul nou nu poate naste, de nu-i faci revelion;
Enig, Miculi descarc de prezente-a lor dugheana,
Si in casa mea s-aduna d-oaspeti vechi o caravana.
Beu sampania, s-ureaza: bun sa fie-n noul an,
Iar eu zic: c-o moldovanca, sa raman tot moldovan!
Sotia de moda descarca cartea rime poet poezie scoala poetul versuri poezii.ro scriitor. Scoala versuri poetul cuvinte scriitor poeti romani rime cultura Gheorghe Asachi.
Alte poezii de Gheorghe Asachi
