roversuri.ro
>
Litera G >
Gheorghe Asachi
>
Poezia Taranul si fiii lui de Gheorghe Asachi
Poezia Taranul si fiii lui
Sarguinta s-osteneala
Pre om nu dau de sminteala.
Un satean inavutit,
Avand zile-amu putine,
Au chemat pre fii la sine
Si asa li au vorbit:
Va paziti vodinioare
A nu vinde-acele ogoare
Ce parintii ni-au lasat,
C-un odor e ingropat.
Nu cunosc locul chiar unde
Acel aur se ascunde,
Dar sa stiti ca prin rabdare
N-a fi in zadar lucrare.
Sapati campul de cu vara,
De la zori si pana-n sara,
Ogorul de-o palma lat
Nu ramaie nescurmat!
Moare-apoi a lor parinte,
Fiii zisa avand in minte,
Pre odorul sa nu scape
Campul tot incep sa-l sape,
Incat lucrul timpurie
Le aduce secerie.
N-afla auru nicaire,
Dar in loc de mostenire
Sfatul fu mantuitor:
Ca ostineala-i chiar odor!
Cine a scris scrisa de versuri rime versurile poeziei versuri scoala. Versuri poezia autor versuri limba romana rime versuri versuri versuri scoala cine a scris scoala Gheorghe Asachi poeti romani Taranul si fiii lui cuvintele.
Alte poezii de Gheorghe Asachi