roversuri.ro
>
Litera E >
Eusebiu Camilar
>
Poezia Doamne, sunt singur de Eusebiu Camilar
Poezia Doamne, sunt singur
Doamne, sunt singur. Auzi-ma.
Focurile toate s-au trecut.
Trambitele-nalte, zadarnic
rasuna pe ziduri de lut.
Nu se mai roaga la izvoarele soarelui
caprioarele, iezii marunti;
incremeniti, ghemuiti, inclestati,
ciobanii dorm acoperiti de munti.
Chemandu-te din slavi in chiote,
in fulgerari de coase si pumnale,
atatea randuri de flacai si ierburi
au stralucit in tarinile tale -
si ti-au vazut in ploile inalte
picioarele de-argint cum stralucesc.
Flacai si ierburi putrezesc prin tarini
si alti flacai si ierburi cresc.
Doamne, sunt singur. Auzi-ma.
Focurile toate s-au trecut.
Trambitele-nalte, zadarnic,
rasuna pe ziduri de lut...
Uneori se aud morile adancului
macinand pe sub munti, pe sub stanci;
sub uriase turle de cremene
uneori s-aud buciume-adanci...
In zarea de canepa vanata
s-au dus verii mei, fratii mei.
Ciobani stravechi ma asteapta
de mult, sa ma culc intre ei...
(“Cetatea Moldovei”, nr. 1, 1 ianuarie 1943)
Autor scrisa de cuvinte literatura Doamne, sunt singur versurile poeziei literatura versuri poezia literatura. Scoala poet literatura romana romana poeti romani Eusebiu Camilar rime versurile poeziei versuri.
Alte poezii de Eusebiu Camilar
